Noţiunea de risc a pătruns adânc în cultura umanităţii şi este întâlnită în toate domeniile vieţii politice, economice sociale şi culturale.
Riscul, în sens larg, este efectul incertitudinii asupra realizării obiectivelor.
Riscul poate fi asumat sau neasumat, în funcţie de opţiunea individului sau colecţivităţilor umane. Însă, pentru aceast,a trebuie identificat. Înţelegerea riscului, a consecinţelor acestuia asupra activităţilor care se desfăşoară la nivelul unui obiectiv este o problemă deosebit de complexă care presupune a analiză laborioasă a proceselor şi activităţilor din acel obiectiv. Când ne referim la analiza riscului trebuie avute în vedere următoarele etape:
- Identificarea valorilor protejate; este momentul când stabilim cu certitudine ce anume avem de protejat şi care este valoarea valorilor protejate. La definirea valorilor protejate includem cultura, domeniul de activitate, mediul de afaceri, infrastructura critică, structura categoriilor de servicii sau bunuri furnizate, categoriile de clienţi, caracteristicile obiectivelor, stabilirea proprietăţii care se referă la imobile, trenuri, clădiri, facilităţi industriale, precum şi identificarea informaţiilor, activităţilor şi materialelor care sunt confidenţiale;
- Următorul pas îl constituie identificarea evenimentelor nedorite – incidente, erori, geşeli, infracţiuni, catastrofe. Este de la sine înţeles că nu există bunuri materiale sau informaţionale care să nu fie supuse unor ameninţări şi nu există obiective, de orice natură, care să nu prezinte vulnerabilităţi. În lumea contemporană cel mai des întâlnite sunt infracţiunile de natură informaţională, care împiedică în foarte multe situaţii realizarea obiectivelor asumate de o organizaţie;
- Fără următoarea etapă care constă în determinarea consecinţelor producerii evenimentelor nedorite analiza nu ar avea finalitate; cunoaşterea impactului asupra obiectivelor organizaţiei ne ajută să înţelegem fenomenul în profunzimea lui, să stabilim costurile directe şi indirecte ale evenimentelor;
- Societatea umană găseşte întotdeauna modalităţi de a se autoapăra, de a-şi regla procesele. Astfel, se stabilesc ştiinţific, în urma unor analize temeinice, soluţiile pentru minimizarea riscurilor. Nu este mai puţin adevărat că aceste soluţii trebuie să ţină cont de costuri pentru o organizaţie nu poate fi eficientă în condiţiile în care cheltuie mai mult decât produce. Suntem deci în etapa determinării raportului dintre cost şi nivelul de securitate dorit.
Tendinţa este ca acest raport să fie cât mai mic posibil. Depinde numai de organizaţie ce îşi doreşte şi cât îşi asumă din riscul deja stabilit.
Pentru securitatea minimală acest raport se situează în limita a 10-15%, pentru securitatea suficientă în limita a 15-20%, pentru securitatea acoperitoare circa 30%, iar pentru o securitate sigură 35-40%.
Este însă nevoie ca aceste analize să fie realizate de către specilişti în domeniul evaluării riscului la securitatea fizică. Utilizând instrumente moderne, modelate matematic aceştia pot stabili aproape cu certitudine nivelul de risc al unui obiectiv şi pot identifica măsurile minimale care trebuie implementate pentru ca riscul să devină acceptabil.
La finalul analizei sunt propuse măsuri de tratare a riscului pentru încadrarea în categoria riscului acceptabil, sub 60%, cu un efort financiar pe care societatea şi-l poate permite şi cu un raport favorabil cost/eficienţă. Pentru alegerea celor mai bune soluţii este necesară cunoaşterea în detaliu a modului de funcţionare a sistemelor de protecţie mecano-fizice şi a celor opto-electronice, a amplasării eficiente a acestora în funcţie de situaţia concretă din teren, precum şi identificarea unor măsuri organizatorice cu costuri foarte mici, care să conducă în final la diminuarea riscului şi încadrarea în categoria RISCULUI ACCEPTABIL.