PROIECTAREA ŞI REALIZAREA INCINTELOR DE SIGURANŢĂ

Evaluarea riscului

Factorii care pot fi luaţi în consideraţie în evaluarea riscului sunt listaţi mai jos. Trebuie menţionat că în anumite cazuri aceşti factori pot fi nerelevanţi şi că în funcţie de o situaţie particulară alţi factori trebuie luaţi în consideraţie:

a) Amplasamentul incintei privit prin prisma:

accesului vehiculelor şi pietonilor;
zonei înconjurătoare;
posibilităţii de asistenţă locală (prin angajaţi proprii, pe baza procedurilor în caz de incident);
posibilităţii de asistenţă de la servicii externe de specialitate (societăţi de pază, poliţie);
istoricului incidentelor din zonă/localitate.

b) Modul de lucru:

deschis publicului, personalul fiind prezent;
închis publicului, personalul fiind prezent;
închis publicului, accesibil numai personalului societăţilor de transport valori, pază, personalul fiind prezent;
închis, accesibil numai personalului de supraveghere.

c) Forma de atac:

efracţie;
tâlhărie;
atac fizic premeditat în scop de producere de pagube;
atac fizic spontan.

d) Metodele de atac previzibile (de luat în calcul):

atac cu arme de foc;
atac fizic cu arme albe/unelte provenite din exterior;
atac fizic cu arme albe /unelte disponibile la locul faptei.

e) Vulnerabilitatea personalului:

poziţia în interiorul incintei;
posibilitatea de ajutor, vizibilitate;
număr;
experienţa şi pregătirea pentru incidente.

f) Dotările cu echipamente de protecţie a valorilor umane şi materiale propuse şi existente:

uşi şi ferestre rezistente la efracţie/la acţiunea armelor de foc;
sisteme de controlul acces;
sistem de supraveghere CCTV;
sisteme de alarmare declanşabile la nivelul personalului;
sistem general de alarmare;
sistem de alarmare cu transmiterea semnalului la societăţi de pază/poliţie.

g) Durata posibilă a atacului/incidentului (evenimentului)

Specificarea incintei de siguranţă

În specificarea incintei de siguranţă, cel mai des utilizat este conceptul de apărare de tipul “foilor de ceapă” în adâncime şi pe mai multe linii de rezistenţă, iar analiza trebuie să includă, fără a se limita la acestea, următoarele aspecte:

a) Definirea perimetrului incintei de siguranţă în interdependenţă cu spaţiul adiacent

b) Obiectivul rezistenţei:

numai descurajare;
descurajare şi barieră fizică;
numai barieră fizică.

c) Rezistenţa barierei fizice:

rezistenţă la atac manual, presupunând unelte şi arme albe aduse din afară incintei;
rezistenţă la atac manual, presupunând numai elemente de mobilier şi dotări existente în mod normal în incintă;
rezistenţă la acţiunea armelor de foc.

d) Asigurarea continuităţii rezistenţei prin prisma:

rezistenţei elementelor de construcţie din jurul incintei de siguranţă de care aceasta este lipită sau se leagă;
rezistenţei elementelor de construcţie şi a echipamentelor de protecţie, prin prisma modului de îmbinare.

Politica în caz de incident

Politica în caz de incident trebuie să acopere măsurile de prevenire şi de descurajare a producerii unui incident, iar în caz de incident măsurile care trebuie adoptate.

Factorii ce trebuie luaţi în consideraţie în cadrul politiciiîn caz de incident trebuie să includă, dar să nu se limiteze, la:

a) Procedurile pentru deschiderea spaţiilor:

preluarea de la îngrijitori/personal de securitate;
deschiderea spaţiilor neocupate de personal.

b) Procedurile pentru închiderea spaţiilor:

preluarea de la îngrijitori/personal de securitate;
evacuarea incintei (prin zonele neocupate de personal).

c) Numărul şi poziţia personalului în incintă;

d) Valoarea bunurilor depozitate / manipulate (limita de numerar);

e) Sistemele de depozitare a valorilor (camere de tezaur, seifuri, seifuri de casierie, dulapuri de securitate şi altele asemenea);

f) Procedurile de eliberare a valorilor;

g) Acţiunile de întreprins în cazul solicitării de valori şi/sau în caz de comportament violent:

procedurile de alarmare;
procedurile de aplicat;
contramăsuri aprobate;
retragerea în spaţii protejate.

h) Modalităţi de aplicare a politicii în caz de incident, în funcţie de intervalul orar de funcţionare.

Tema de proiectare/caietul de sarcini

Punctele stabilite prin aceste analize trebuie revizuite ţinând cont de interdependenţa dintre ele, rezultând o temă de proiectare/caiet de sarcini pentru incinta de siguranţă care să cuprindă:

documentarea analizei de risc, stabilirea liniilor de rezistenţă şi politica în caz de incident;
definirea tuturor zonelor de protecţie şi cerinţele de performanţă pentru fiecare suprafaţă, inclusiv a

zonelor de îmbinare între acestea;

clasele de rezistenţă la efracţie;
clasele de rezistenţă la atac manual;
clasele de rezistenţă la acţiunea armelor de foc.

Pe baza acestei teme de proiectare / caiet de sarcini se trece la proiectarea propriu zisă în care se stabilesc:

soluţiile constructive de aplicat pentru asigurarea protecţiei întregi suprafeţe;
tipurile de materiale de construcţii de utilizat;
tipurilor de echipamente de protecţie a valorilor umane şi materiale necesare;
modul de punere în operă;
procedurile de verificare şi încercările necesare pentru certificarea gradului de protecţie asigurat.

Soluţiile constructive

În stabilirea soluţiilor constructive o atenţie deosebită trebuie acordată zonelor de îmbinare între suprafeţele de protecţie şi structura clădirii de bază, precum şi zonele cu deschideri în suprafaţa de protecţie, cum ar fi: uşile de acces, sertarele şi sasurile de preluare indirectă a valorilor şi documentelor, mijloacelor de comunicare între personal şi public.

Dacă pentru asigurarea protecţiei la atac manual şi la efracţie este necesar ca întreaga suprafaţă aflată între zona de public şi zona de personal să asigure rezistenţa solicitată, în general, în practica curentă, asigurarea protecţiei la acţiunea armelor de foc se realizează pe întreaga suprafaţă ce desparte zona de casierie de zona de public, până la o înălţime de 2,5 metrii, de la această înălţime până la nivelul tavanului asigurându-se protecţia la atac manual şi la efracţie.

Materialele de construcţie

Dacă în cazul materialelor de construcţie tradiţionale cum ar fi: betonul, zidăria şi oţelul, rezistenţa la atac manual sau la efracţie poate fi asumată, în cazul materialelor de umplutură cum ar fi vitrajele şi materiale compozite este necesară utilizarea numai a acelor materiale care sunt certificate prin prisma rezistenţei la atac manual, la efracţie, respectiv la acţiunea armelor de foc.

Echipamentele de protecţie a valorilor umane şi materiale

Echipamentele de protecţie a valorilor umane şi materiale destinate asigurării rezistenţei la atac manual şi/sau la efracţie trebuie să asigure clasa de rezistenţă la atac prestabilită prin caietul de sarcini/tema de proiectare, conform standardelor de încercare şi clasificare, iar certificarea lor de către organisme de certificare abilitate este obligatorie. Sunt supuse certificării obligatorii următoarele echipamente:

uşile, inclusiv tocurile, vizoarele, umpluturile vitrate, protecţiile mecanice punctuale, balamalele şi încuietorile;
ferestrele, inclusiv canaturile fixe sau mobile, balamalele şi încuietorile;
panourile fixe aflate deasupra sau sub nivelul ghişeului;
ecranele mobile aflate sub blatul de lucru al ghişeului şi care se ridică la comanda dată de operator;
sasurile şi sertarele de transfer indirect;
dispozitivele de comunicare între personal şi public;
obloanele şi grilajele montate la exterior pe vitrine.

Echipamentele de protecţie a valorilor umane şi materiale destinate asigurării rezistenţei la acţiunea armelor de foc trebuie să asigure clasa de rezistenţă prestabilită prin caietul de sarcini / tema de proiectare, conform standardelor de încercare şi clasificare, iar certificarea lor de către organisme de certificare abilitate este obligatorie. Sunt supuse certificării obligatorii următoarele echipamente:

uşile, inclusiv tocurile, vizoarele, umpluturile vitrate, protecţiile mecanice punctuale, balamalele şi încuietorile;
ferestrele, inclusiv canaturile fixe sau mobile, balamalele şi încuietorile;
panourile ce alcătuiesc suprafaţa de protecţie, inclusiv zonele de îmbinare în câmp şi de colţ, precum şi zonele de legătură cu pardoseala, pereţii laterali ai construcţiei existente;
ecranele mobile aflate sub blatul de lucru al ghişeului şi care se ridică la comanda dată de operator;
sasurile şi sertarele de transfer indirect;
dispozitivele de comunicare între personal şi public;
obloanele montate la exterior pe vitrine.

Punerea în operă

Deoarece fiecare incintă de siguranţă este o zonă de siguranţă critică, este recomandat ca realizarea, respectiv punerea în operă a echipamentelor să fie efectuată de personalul de specialitate al constructorului, respectiv a producătorului sau furnizorului său agreat. Calitatea lucrărilor executate trebuie documentată, fie prin procese verbale de execuţie, în cazul construcţiilor, fie prin liste de verificări la instalarea echipamentelor emise de producător. Copii ale acestor documente

trebuie să rămână la constructor/furnizorul de echipamente, persoana responsabilă cu întocmirea caietului de sarcini/temei de proiectare şi la utilizatorul final, în scopul asigurării trasabilităţii.

În scopul asigurării îndeplinirii condiţiilor de calitate şi de protecţie impuse pentru incintele de siguranţă este obligatorie certificarea constructorului, a tuturor furnizorilor şi producătorilor de echipamente de protecţie, din punctul de vedere al sistemului de management a calităţii, conform SR EN ISO 9001: 2008.

Constructorul şi fiecare firmă responsabilă pentru punerea în operă trebuie să poată demonstra că posedă pregătirea şi personalul tehnic, capabilitatea, competenţa necesară pentru:

realizarea construcţiei;
punerea în operă a echipamentelor de protecţie;
punere în funcţiune a echipamentelor;
instruirea utilizatorilor finali în utilizarea echipamentelor;
informarea asupra oricăror solicitări statice sau dinamice care pot fi transmise de la echipament la structura construcţiei;
informarea privind modul de integrare a echipamentelor de protecţie cu celelalte dotări de siguranţă ale construcţiei sau şantierului.

Fiecărui furnizor trebuie să i se solicite să recomande şi să justifice, dacă este necesar prin consultanţă independentă, frecvenţa şi natura activităţilor de service şi mentenanţă a produselor furnizate, ţinând cont că asigurarea siguranţei este, prin lege, responsabilitatea utilizatorului final.

Procedurile de verificare şi încercare

Din punctul de vedere al asigurării gradului de protecţie impus, soluţiile constructive adoptate, inclusiv dotările de securitate folosite, trebuie verificate prin încercări pe eşantioane reprezentative pentru construcţia realizată.

Caietul de sarcini / tema de proiectare trebuie să conţină trimiterile la standardele şi procedurile specifice de încercare relevante, iar condiţiile de încercare trebuie stabilite de comun acord de către responsabilul cu întocmirea caietului de sarcini/temei de proiectare, împreună cu proiectantul, personalul laboratorului de încercări şi consultantul de specialitate (dacă este cazul).

Procedurile de verificare vizează în principal calitatea lucrărilor de construcţie executate şi de punere în operă a echipamentelor de protecţie. În cazul lucrărilor de construcţie, verificările se fac sub supravegherea responsabilului de calitate al beneficiarului şi vizează controlul calităţii materialelor, controlul dimensiunilor elementelor de construcţie, precum şi încercările de determinare, pe eşantioane reprezentative, a caracteristicilor realizate. În cazul punerii în operă a echipamentelor de protecţie, acestea se realizează pe baza listei de verificări furnizate de producător.

Procedurile de încercare necesare pentru certificarea gradului de protecţie asigurat pot fi conformitate cu standardele de încercare şi clasificare sau pot fi specifice, ţinând cont de prevederile particulare din analiza de risc.

Pentru certificarea de conformitate a gradului de protecţie realizat, încercările trebuie realizate numai de către laboratoare acreditate (notificate), iar interpretarea rezultatelor trebuie făcută numai de organisme abilitate.

* Ing. Cristinel SEBE – articol din revista Alarma nr. 1/2011